[Des]compuneri [Ne]inspirate (II)

23 iunie, 2009 at 19:42 (by Teo Yahimov, Descompuneri Neinspirate) (alineat, cuplu, ganduri, iubire, jurnal, relatie)

Alineat…
Poate ca specia din care facem parte n-a evoluat înca, într-atat, încat sa pastreze iubirea, supremul liant dintre om si divinitate, departe de jocul primitiv si animalic al vanatorii. Inca ne împlinim fericirea prin instincte si singuri ne-o facem efemera asociind-o continuu cu acea senzatie de placere absoluta pe care o traim cand luptam pentru ceva, cand urmarim, cand tatonam, cand ademenim, cand atingem pentru prima data prada, cand ridicam trofeul în maini, cand avem certitudinea ca victima dorintelor noastre ne zace la picioare. Caci intervalul de timp, incitant si clocotitor, în care ne chinuim sa obtinem ceva, devine infinit mai important decît acela în care posedam, efectiv, acel ceva.

Suspin si eu ascuns la filmele de dragoste cu final fericit, devorez romanele în care El si Ea se întalnesc si abia atunci lumea devine întreaga, rotunda si destinul capata o noima. Dar ma uit în urma, la povestile mele de iubire si observ ca am dorit-o nebuneste pe cea ce nu m-a vrut… am iubit-o cuminte, pana la limita plictiselii, pe cea care mi-a fost, în perioade lungi si line, alaturi… si am îndepartat-o, nu fara regrete, pe cea care-mi dovedea, neobosit, ca pentru ea sunt si soare si luna…

Cate milenii mai trebuie sa treaca peste omenire pana ne vom învata sentimentele sa-si caute adapost si împlinire pe campuri roditoare si nu prin desisuri împanzite de capcane?… De ce-i asa de greu sa nu mai oftati dupa golanul frumos si impertinent care nu da doi bani pe iubirea voastra si sa va îndragostiti de blegul sfios care va cara sacosele, va incarca cu jucarii de plus si va acopera cu duzini de trandafiri? Iar pentru bleg, de ce-i asa de complicat ca, odata ce v-a convins sa-l acceptati, sa va iubeasca la fel de mult, neconditionat, pana la sfarsitul vietii sale si sa nu caute, în scurt timp, pe alta dupa fustele careia sa se tina, cu ochi jilavi si brate încarcate de flori?…

Invat in fiecare zi din greseli dar inca mai am nevoie de ajutor, nu pot fii tot timpul autodidact… Invat cum sa iubesc neconditionat, cum sa ma daruiesc intru totul celei mai importante persoane din viata mea si invat mai ales sa iert, pentru ca iertarea e amprenta intelepciunii, si nu poti iubi inde-ajuns de corect daca nu esti intelept.